Archives for category: Uncategorized

În contextual lumii în care trăim, elevul are nevoie de asocieri, pentru a se integra mai bine. Astfel, Religia / Educația moral-religioasă  este o știință în care interferează: istoria, literatura, muzica, pedagogia, psihologia.

Ea face parte din paleta științelor ce se integrează armonios în Cultura omenirii.

Datele istorice nu lipsesc din viețile sfinților, oferindu-le elevilor sentimentul veridicității în ceea ce spune profesorul lor, posibilitatea integrării într-o anumită epocă istorică, a domniei unui împărat roman sau, dacă este vorba de istoria religioasă a românilor, a unui domnitor, patriarh sau mitropolit.

Modul de predare a cunoștințelor face parte din măiestria pedagogică a profesorului, având în ajutor manualul sau alte auxiliare didactice: planșe, fișe de lucru, jocuri didactice, metode de predare moderne/ interactive, etc.

Pentru modelarea sufletului, cunoașterea psihologiei elevului de către profesor este necesară pentru găsirea de modele adaptate vârstei prezentate prin pilde, povestioare.

Suportul vizual este necesar, ca și cel auditiv. Voi aminti aici, pe lângă “Viețile sfinților”, povestioarele pentru copii ale lui Leon Magdan (“Sfântul Onufrie”, “Povestea Timpului”, “O familie fericită”, etc.), sau filmele de scurt metraj pentru copii: “De șaptezeci de ori câte șapte” (film despre iertare), “Păpușa copilei născută în seara de Crăciun” (film despre dragostea copilului față de mama sa), “Ochelarii fermecați” (film despre realitatea lumii văzută prin altfel de ochelari).

Cărțile în format electronic sunt o modalitate plăcută de învățare prin intermediul calculatorului, alături de profesor. Fascinația imaginilor, a sunetelor          (mă refer la lecțiile în Ael, când un elev a rezolvat corect un test și este răsplătit cu

aplauze sau o melodie) face ca procesul didactic și relaționarea profesor-elev să fie mult mai ușoară.

Desenul apare în creionarea chipurilor sfinților și realizarea unor expoziții de care copiii vor fi foarte mândri. Concursurile de religie actuale au ca teme expunerea unor teme creștine prin desen pentru o mai bună percepere și interiorizare, evitându-se doar memorarea unor date.

Muzica își aduce aportul în preluarea unor teme religioase și redarea lor vocală. Colinda „Nunta din Cana” poate fi învățată la lecția Minunea din Cana Galileei.

Există CD-uri cu colinde sau muzică religioasă, ce vin în ajutorul profesorului, făcând mai plăcută ora.

Corul de copii este o adevărată bucurie pentru auditori la sărbătorile de iarnă sau la serbările școlare.

Muzica aduce bogăția artei și poezia versului, formând armonios personalitatea tânărului și ajutându-l să devină mai sensibil la tot ce este în jur, la suferința aproapelui și înțelegerea realității înconjurătoare. Departe de a deveni o oră în care profesorul doar transmite cunoștințe, se face apel la afectul copilului și implicarea lui în ceea ce învață, având în vedere că religia este o știință axată pe spirit și plan spiritual.[1]

La realizarea idealului educațional al disciplinei Religie converg mai mulți factori care duc la formarea persoanei și personalității religioase a tânărului.

Personalitatea sa va fi în armonie cu cadrul social în care trăiește dacă va cunoaște cât mai multe din ceea ce îl înconjoară, prin diversitatea materiilor de studiu și interdisciplinaritatea realizată cu măiestrie de profesorii săi.

 

[1] Mihaela Panțiru (Alupei), Muzica religioasă în cadrul disciplinei de învățământ Religia ortodoxă la clasele I-VIII. Aportul acesteia în procesul didactic, Iași, 2011, p. 91.

Am activat în Corul „Armonia” în anul al III-lea de facultate, fiind familiară cu muzica,  deoarece eram de doi ani în Corul „Osana”, dirijat de colegul Mirel Nechita, în Corul Facultății de Teologie, dirijat de Pr. Prof. Lect. Alexandrel  Barnea, iar  în anul I am cântat și în Corul Mitropoliei din Iași, având plăcerea să-l cunosc pe renumitul domn dirijor Alexandru Verdeș.

Intrarea în grupul armoniștilor a fost de bun augur pentru petrecerea timpului meu liber cu folos. Erau în cor studenți de la toate facultățile, lume educată și rafinată, iubitori de frumos, cu un accent englezesc superb…Mi-au rămas clar în minte domnul dirijor Valeriu Gâdei și d-na Marinela Nedelcu, cei care se implicau cel mai mult și cu care lucram la repetiții.

Am cântat pe scena Teatrului din Iași în luna decembrie, anul 1993, într-un concert de colinde și am îmbrăcat rochiile care erau pregătite pentru Madrigal…Mi-au plăcut în special colindele „Silent Night” / „Stille Nacht” și „O, night divine”. Fiind mezzosoprană, stăteam chiar în mijloc și aveam o mapă neagră cu cruce aurie pentru repertoriul coral.

Au venit la concert și colegi de la facultatea mea să ne vadă și audă și au fost multe aplauze și felicitări după recital. Totul era pregătit din timp în aulele Universității Alexandru Ioan Cuza, după cursuri, pe la orele 17-21…

Am avut ocazia să merg și la o distracție cu grupul de armoniști și am fost impresionată de decența și bunul simț, dovadă a unei bune educații primite. Părerea mea de rău în legătură cu armoniștii a fost că nu am reușit să merg în niciun turneu din țară sau străinătate, pentru că mereu eram așteptată acasă în vacanțe.

Am absolvit Facultatea și m-am căsătorit în Loc. Zemeș, Jud. Bacău, fiind profesoară de Religie Ortodoxă.

În anul 2011 mi-am redactat și tipărit Lucrarea de gradul I didactic tot în domeniul muzicii, cu titlul „Muzica religioasă în cadrul disciplinei de învățământ Religia Ortodoxă.  Aportul acesteia în procesul didactic”, sub îndrumarea  Pr. Lect. Dr. Alexandrel Barnea. La ore folosesc și piese muzicale religioase pentru copii și am realizat un ansamblu coral.

Pentru mine, Armonia înseamnă tinerețe, frumusețe, vis și zbor.

Vă iubesc și vă respect, dragi colegi armoniști!

http://www.lumeacredintei.com/editoriale/21957/

Se lasă seara peste Eminescu,

Statui pietrificate în inimă eu simt,

Aș vrea să rămâi, dar destinul nu lasă

Nici urmă de poartă deschisă în timp…

 

O frântură din sufletul tău

Mi-a rămas atârnată de gene

Și ultimul pas a rămas așternut

Pe nisipul albastru al viselor mele.

 

Și dacă valuri de tristeți

Vor șterge urma din nisip,

Aș vrea să mai văd doar atât

Pe plaja pustie:

Micuțul castel

Ce-amândoi am zidit

În copilărie…

(M.A., 1993)

În fiece clipă te caut

Când pașii mei triști

Încearcă să spargă tăcerea

cuvintelor.

 

Sărut țărâna mâinilor tale, MAMĂ,

Și mă închin

La porțile gândului bun

Ce-l ai pentru mine…

 

Tu, mamă,

doar tu

Mai poți înțelege

Că pentru mine

lumea e mare

              și grea.

       (2007)

Sursă: Mamă

Nicicând

Nu l-am văzut râzând,

Pururi pierdut

și neștiut,

un visător…

Și chiar de-l vezi că te privește,

Să știi că mintea-i rătăcește

Prin alte lumi, preocupat

De-un univers  necercetat…

Poetul pare un străin

Printre ai săi- e un destin…

E punct infim în infinit

Ce strălucește cu putere,

Realitatea îl suprimă

– e al său fiu dezmoștenit…

(Mihaela Panțiru/ Alupei, 1995)