Școlile Waldorf și Maria Montessori vis- à-vis de învățământul tradițional

Principala modalitate de evaluare în alternativa Waldorf este observarea sistematică a elevului, a colectivului de elevi, a școlii în ansamblu.

Curriculum-ul Waldorf este conceput astfel încât la fiecare final de ciclu de învățământ elevii să dețină cel puțin același volum de cunoștințe ca și cei din învățământul tradițional. Se apreciază spontaneitatea, creativitatea, fantezia, gradul sporit de implicare al elevilor veniți de la Waldorf, dar și o anumită tendință de a cere sa fie tratați egal și corect de către profesori.

Cadrele didactice sunt ajutate să-și dezvolte abilitățile de observare fină a fiecărui copil nu doar din punctul de vedere al volumului de cunoștinte, priceperi și deprinderi însușit de acesta, ci și din punct de vedere atitudinal și comportamental.

De aceea, observarea copiilor este un proces continuu: în orele de curs, în pauze, în diverse activități extrașcolare. Metodele și mijloacele folosite în evaluarea cunoștintelor sunt asemănătoare cu cele din sistemul tradițional, deosebirea fiind că atunci când corectează o lucrare de control, un dascăl Waldorf nu ține să caute, să sublinieze (cu roșu) doar greșelile elevului ci, prin observații scrise, îl și laudă pentru ceea ce a lucrat bine, frumos, corect. La fel se întâmplă și în cazul verificărilor orale. În evaluarea activității elevilor, nota nu este definitorie, ci se urmărește stimularea spiritului natural de emulație al copilului, evaluarea narativă complexă pentru a marca progresul copilului ca întreg, și încurajarea copilului de a cere ajutor, de a se autoaprecia și corecta.

Rudolf Steiner, în lucrarea sa: Antropologa generală ca bază a pedagogiei, precizează că gândirea logică se bazează pe: judecată, noţiune și concluzie. El a fost unul din întemeietorii Școlii Libere Waldorf din Stuttgart. El menționează că trăsăturile necesare unui bun pedagog sunt: interesul faţă de lume, entuziasmul, elasticitatea spiritului, dăruire.

Emil Molt, considerat întemeietorul acestei școli, propune observarea individualității în dezvoltarea copilului pentru dobândirea ideii conducătoare în învăţământ şi educaţie. Acest punct de vedere este recunoscut drept corect în toate variantele sale. Școala Waldorf are în vedere că cele mai bune principii şi cea mai bună voinţă din acest domeniu pot ajunge la eficienţă numai atunci când cel care educă/predă este un cunoscător al entităţii omeneşti, participant activ la viaţa socială.

Educația Montessori urmărește dezvoltarea personalității copilului și integrarea acestuia în societate. Aceasta susține procesul natural de dezvoltare al copilului, în timp ce învățământul de stat se îngrijește de transmiterea informațiilor, riscând plictisirea și stresarea elevilor.

Copilul are trăsături umane-cheie pentru a evolua: a ordona, a explora, a manipula, a imagina, a repeta, a comunica. Pentru a-și dezvolta aceste calități, elevul are nevoie de un mediu propice (pregătit). Activitatea elevului ocupă cam 80% procente, în timp ce a profesorului este de 20%. În educația tradițională, procentele sunt inversate.

 

Teoremele sunt descoperite, nu prezentate; regulile sunt deduse, nu doar memorate.

Între 3-6 ani, copilul își consolidează eul într-o școală Montessori. El este ajutat să devină independent prin formarea unor abilități, formarea capacității de a se concentra și a-și coordona mișcările. Se folosesc materiale senzoriale la această vârstă. Pentru învățarea limbajului, se folosește ,,fonetica sintetică”. Toate materialele folosite sunt în sprijinul independenței copilului. Copilul se bazează pe judecata simțurilor sale. Copilului i se oferă libertatea de a alege și libertatea de timp. Se consideră că această libertate duce la disciplină.

Treptat, se observă și se normalizează la copil caracteristici ca: inițiativă, autodisciplină, concentrare, independență, dorință de activitate, compasiune. Această normalizare reprezintă cel mai important rezultat al Școlii Maria Montessori.

 

 

Bibliografie:

  • Montessori, M., Metoda pedagogiei științifice aplicată la educația copiilor mici, a III-a, Editura Cartea Românească, București, 1992.
  • Steiner R., Articole asupra organizării tripartite a organismului social, http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA024/GA024_43.html.
  • Steiner R., Antropologa generală ca bază a pedagogiei, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1998

 

 

 

Prof. Alupei Mihaela

Reclame

Părintele Ilie Cleopa, mare preot duhovnic al neamului românesc

 

La  data de 2 dec. 2018 s-au împlinit douăzeci de ani de la trecerea la Împărăția Cerească a îndrăgitului duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria, Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa.

Se cuvine să ne amintim cu pioşenie de această personalitate a ortodoxiei româneşti, deoarece, dacă noi vom tăcea, munţii în care a privegheat atâţia ani părintele, retras în pustie şi urmărit de  prigoana comunistă, vor vorbi…

Părintele Cleopa (pe numele de mirean, Constantin) s-a născut într-o familie de țărani la 10 aprilie 1912, în comuna Sulița din județul Botoșani, fiind al cincilea din cei zece fii ai familiei lui Alexandru Ilie. A urmat cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.

În decembrie 1929 s-a alăturat obștii Schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. La 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, au fost primiți în obștea schitului. În 1935 a fost luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 s-a  reîntors la schit și a fost uns în monahism la 2 august 1937, primind numele călugăresc de „Cleopa”. În iunie 1942 a fost numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi.

La 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior a fost  numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Ilie Cleopa hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, s-a retras pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava, unde s-a transferat alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.

A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obște care număra peste 80 de persoane. Între 19521954, a fost urmărit de Securitate și s-a retras în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian. În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări cât și mireni, timp de 34 de ani. A încetat din viaţă la 2 dec. 1998, la Mănăstirea Sihăstria (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie). Ieromonahul Nicolae Toderiță și preotul Arsenie de la Catedrala Patriarhală au povestit că înainte cu 2-3 zile ca părintele să plece la cer, clopotul cel mare al Catedralei, greu de 8 tone, s-a pornit singur să bată, prevestind acest trist eveniment…

Ca profesor de religie, absolvent al Facultăţii de Teologie în anul 1995, în cadrul activităților didactice am organizat și excursii cu elevii, dorind ca şi ei să îl cunoască pe părintele şi să-l asculte. Ucenicul părintelui obișnuia să pună la încercare răbdarea pelerinilor, amânând întrevederea cu părintele, abia a treia oară putând să-l vedem..Nouă ne-a vorbit o dată despre pilda femeii văduve care a dat doi bănuţi pentru construirea templului (Marcu 12, 41-44). Îmi amintesc expresia sa celebră, pe care o spunea tuturor celor cehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie păşeau pe pământul Sihăstriei: „Mânca-v-ar raiul să vă mănânce!“…sau cea asemănătoare ei: “Maica Domnului să ne facă parte de un colţişor de rai”…Ne mai spunea că cetele îngerilor ne-au adus la mănăstire şi că Dumnezeu numără paşii pelerinilor. Ne întreba de ce-am venit la sfinţia-sa, pentru că nu este decât o oală spartă, un hârb legat cu aţă…Părintele mai întreba pe cei veniți să-l asculte, dacă printre ei s-ar afla și cineva din orașul său natal, deși de multe ori erau de față pelerini sosiți de departe, din Bulgaria sau Republica Moldova…

Oriunde se afla, în orice împrejurare, părintele căuta să vorbească despre Dumnezeu, să lămurească pe cei ce aveau îndoieli sau neclarităţi, să întărească în credinţă pe creştini. Cita cu lejeritate pasaje din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, având o memorie fenomenală. Nimeni nu este în măsură să prezinte întreaga activitate misionară a părintelui, dar a ţine sub tăcere sau a uita ceea ce a făcut pentru contemporanii şi urmaşii săi, este un păcat imens…

,,Omul este ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului”…ne spune Psalmul 102 …însă ceea ce lasă în urmă, contează! – consider, referindu-mă la bogăţia de învăţături lăsată de marii noştri duhovnici și teologi: Părintele Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Teofil Pârâianu, Pr. Arsenie Boca, Pr. Nicolae Steinhardt, Arhim. Antonie Plămădeală, Arhim. Iustin Pârvu…Dumnezeu să-i așeze pe toți între sfinții Săi, iar nouă să ne fie de folos toate învăţăturile sfinţiilor- lor!…

Pentru noi, creștinii ortodocși români, numele Părintelui Cleopa este scris cu litere de aur în Cartea Vieții, alături de alte nume de duhovnici atinși și sfințiți de aripa Sfăntului Duh.

Interdisciplinaritatea în predarea Religiei

În contextual lumii în care trăim, elevul are nevoie de asocieri, pentru a se integra mai bine. Astfel, Religia / Educația moral-religioasă  este o știință în care interferează: istoria, literatura, muzica, pedagogia, psihologia.

Ea face parte din paleta științelor ce se integrează armonios în Cultura omenirii.

Datele istorice nu lipsesc din viețile sfinților, oferindu-le elevilor sentimentul veridicității în ceea ce spune profesorul lor, posibilitatea integrării într-o anumită epocă istorică, a domniei unui împărat roman sau, dacă este vorba de istoria religioasă a românilor, a unui domnitor, patriarh sau mitropolit.

Modul de predare a cunoștințelor face parte din măiestria pedagogică a profesorului, având în ajutor manualul sau alte auxiliare didactice: planșe, fișe de lucru, jocuri didactice, metode de predare moderne/ interactive, etc.

Pentru modelarea sufletului, cunoașterea psihologiei elevului de către profesor este necesară pentru găsirea de modele adaptate vârstei prezentate prin pilde, povestioare.

Suportul vizual este necesar, ca și cel auditiv. Voi aminti aici, pe lângă “Viețile sfinților”, povestioarele pentru copii ale lui Leon Magdan (“Sfântul Onufrie”, “Povestea Timpului”, “O familie fericită”, etc.), sau filmele de scurt metraj pentru copii: “De șaptezeci de ori câte șapte” (film despre iertare), “Păpușa copilei născută în seara de Crăciun” (film despre dragostea copilului față de mama sa), “Ochelarii fermecați” (film despre realitatea lumii văzută prin altfel de ochelari).

Cărțile în format electronic sunt o modalitate plăcută de învățare prin intermediul calculatorului, alături de profesor. Fascinația imaginilor, a sunetelor          (mă refer la lecțiile în Ael, când un elev a rezolvat corect un test și este răsplătit cu

aplauze sau o melodie) face ca procesul didactic și relaționarea profesor-elev să fie mult mai ușoară.

Desenul apare în creionarea chipurilor sfinților și realizarea unor expoziții de care copiii vor fi foarte mândri. Concursurile de religie actuale au ca teme expunerea unor teme creștine prin desen pentru o mai bună percepere și interiorizare, evitându-se doar memorarea unor date.

Muzica își aduce aportul în preluarea unor teme religioase și redarea lor vocală. Colinda „Nunta din Cana” poate fi învățată la lecția Minunea din Cana Galileei.

Există CD-uri cu colinde sau muzică religioasă, ce vin în ajutorul profesorului, făcând mai plăcută ora.

Corul de copii este o adevărată bucurie pentru auditori la sărbătorile de iarnă sau la serbările școlare.

Muzica aduce bogăția artei și poezia versului, formând armonios personalitatea tânărului și ajutându-l să devină mai sensibil la tot ce este în jur, la suferința aproapelui și înțelegerea realității înconjurătoare. Departe de a deveni o oră în care profesorul doar transmite cunoștințe, se face apel la afectul copilului și implicarea lui în ceea ce învață, având în vedere că religia este o știință axată pe spirit și plan spiritual.[1]

La realizarea idealului educațional al disciplinei Religie converg mai mulți factori care duc la formarea persoanei și personalității religioase a tânărului.

Personalitatea sa va fi în armonie cu cadrul social în care trăiește dacă va cunoaște cât mai multe din ceea ce îl înconjoară, prin diversitatea materiilor de studiu și interdisciplinaritatea realizată cu măiestrie de profesorii săi.

 

[1] Mihaela Panțiru (Alupei), Muzica religioasă în cadrul disciplinei de învățământ Religia ortodoxă la clasele I-VIII. Aportul acesteia în procesul didactic, Iași, 2011, p. 91.

Amintiri despre Armonia

Am activat în Corul „Armonia” în anul al III-lea de facultate, fiind familiară cu muzica,  deoarece eram de doi ani în Corul „Osana”, dirijat de colegul Mirel Nechita, în Corul Facultății de Teologie, dirijat de Pr. Prof. Lect. Alexandrel  Barnea, iar  în anul I am cântat și în Corul Mitropoliei din Iași, având plăcerea să-l cunosc pe renumitul domn dirijor Alexandru Verdeș.

Intrarea în grupul armoniștilor a fost de bun augur pentru petrecerea timpului meu liber cu folos. Erau în cor studenți de la toate facultățile, lume educată și rafinată, iubitori de frumos, cu un accent englezesc superb…Mi-au rămas clar în minte domnul dirijor Valeriu Gâdei și d-na Marinela Nedelcu, cei care se implicau cel mai mult și cu care lucram la repetiții.

Am cântat pe scena Teatrului din Iași în luna decembrie, anul 1993, într-un concert de colinde și am îmbrăcat rochiile care erau pregătite pentru Madrigal…Mi-au plăcut în special colindele „Silent Night” / „Stille Nacht” și „O, night divine”. Fiind mezzosoprană, stăteam chiar în mijloc și aveam o mapă neagră cu cruce aurie pentru repertoriul coral.

Au venit la concert și colegi de la facultatea mea să ne vadă și audă și au fost multe aplauze și felicitări după recital. Totul era pregătit din timp în aulele Universității Alexandru Ioan Cuza, după cursuri, pe la orele 17-21…

Am avut ocazia să merg și la o distracție cu grupul de armoniști și am fost impresionată de decența și bunul simț, dovadă a unei bune educații primite. Părerea mea de rău în legătură cu armoniștii a fost că nu am reușit să merg în niciun turneu din țară sau străinătate, pentru că mereu eram așteptată acasă în vacanțe.

Am absolvit Facultatea și m-am căsătorit în Loc. Zemeș, Jud. Bacău, fiind profesoară de Religie Ortodoxă.

În anul 2011 mi-am redactat și tipărit Lucrarea de gradul I didactic tot în domeniul muzicii, cu titlul „Muzica religioasă în cadrul disciplinei de învățământ Religia Ortodoxă.  Aportul acesteia în procesul didactic”, sub îndrumarea  Pr. Lect. Dr. Alexandrel Barnea. La ore folosesc și piese muzicale religioase pentru copii și am realizat un ansamblu coral.

Pentru mine, Armonia înseamnă tinerețe, frumusețe, vis și zbor.

Vă iubesc și vă respect, dragi colegi armoniști!

Melancolie

Se lasă seara peste Eminescu,

Statui pietrificate în inimă eu simt,

Aș vrea să rămâi, dar destinul nu lasă

Nici urmă de poartă deschisă în timp…

 

O frântură din sufletul tău

Mi-a rămas atârnată de gene

Și ultimul pas a rămas așternut

Pe nisipul albastru al viselor mele.

 

Și dacă valuri de tristeți

Vor șterge urma din nisip,

Aș vrea să mai văd doar atât

Pe plaja pustie:

Micuțul castel

Ce-amândoi am zidit

În copilărie…

(M.A., 1993)