Părintele Ilie Cleopa, mare preot duhovnic al neamului românesc

 

La  data de 2 dec. 2018 s-au împlinit douăzeci de ani de la trecerea la Împărăția Cerească a îndrăgitului duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria, Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa.

Se cuvine să ne amintim cu pioşenie de această personalitate a ortodoxiei româneşti, deoarece, dacă noi vom tăcea, munţii în care a privegheat atâţia ani părintele, retras în pustie şi urmărit de  prigoana comunistă, vor vorbi…

Părintele Cleopa (pe numele de mirean, Constantin) s-a născut într-o familie de țărani la 10 aprilie 1912, în comuna Sulița din județul Botoșani, fiind al cincilea din cei zece fii ai familiei lui Alexandru Ilie. A urmat cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.

În decembrie 1929 s-a alăturat obștii Schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. La 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, au fost primiți în obștea schitului. În 1935 a fost luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 s-a  reîntors la schit și a fost uns în monahism la 2 august 1937, primind numele călugăresc de „Cleopa”. În iunie 1942 a fost numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi.

La 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior a fost  numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Ilie Cleopa hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, s-a retras pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava, unde s-a transferat alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.

A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obște care număra peste 80 de persoane. Între 19521954, a fost urmărit de Securitate și s-a retras în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian. În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări cât și mireni, timp de 34 de ani. A încetat din viaţă la 2 dec. 1998, la Mănăstirea Sihăstria (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie). Ieromonahul Nicolae Toderiță și preotul Arsenie de la Catedrala Patriarhală au povestit că înainte cu 2-3 zile ca părintele să plece la cer, clopotul cel mare al Catedralei, greu de 8 tone, s-a pornit singur să bată, prevestind acest trist eveniment…

Ca profesor de religie, absolvent al Facultăţii de Teologie în anul 1995, în cadrul activităților didactice am organizat și excursii cu elevii, dorind ca şi ei să îl cunoască pe părintele şi să-l asculte. Ucenicul părintelui obișnuia să pună la încercare răbdarea pelerinilor, amânând întrevederea cu părintele, abia a treia oară putând să-l vedem..Nouă ne-a vorbit o dată despre pilda femeii văduve care a dat doi bănuţi pentru construirea templului (Marcu 12, 41-44). Îmi amintesc expresia sa celebră, pe care o spunea tuturor celor cehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie păşeau pe pământul Sihăstriei: „Mânca-v-ar raiul să vă mănânce!“…sau cea asemănătoare ei: “Maica Domnului să ne facă parte de un colţişor de rai”…Ne mai spunea că cetele îngerilor ne-au adus la mănăstire şi că Dumnezeu numără paşii pelerinilor. Ne întreba de ce-am venit la sfinţia-sa, pentru că nu este decât o oală spartă, un hârb legat cu aţă…Părintele mai întreba pe cei veniți să-l asculte, dacă printre ei s-ar afla și cineva din orașul său natal, deși de multe ori erau de față pelerini sosiți de departe, din Bulgaria sau Republica Moldova…

Oriunde se afla, în orice împrejurare, părintele căuta să vorbească despre Dumnezeu, să lămurească pe cei ce aveau îndoieli sau neclarităţi, să întărească în credinţă pe creştini. Cita cu lejeritate pasaje din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, având o memorie fenomenală. Nimeni nu este în măsură să prezinte întreaga activitate misionară a părintelui, dar a ţine sub tăcere sau a uita ceea ce a făcut pentru contemporanii şi urmaşii săi, este un păcat imens…

,,Omul este ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului”…ne spune Psalmul 102 …însă ceea ce lasă în urmă, contează! – consider, referindu-mă la bogăţia de învăţături lăsată de marii noştri duhovnici și teologi: Părintele Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Teofil Pârâianu, Pr. Arsenie Boca, Pr. Nicolae Steinhardt, Arhim. Antonie Plămădeală, Arhim. Iustin Pârvu…Dumnezeu să-i așeze pe toți între sfinții Săi, iar nouă să ne fie de folos toate învăţăturile sfinţiilor- lor!…

Pentru noi, creștinii ortodocși români, numele Părintelui Cleopa este scris cu litere de aur în Cartea Vieții, alături de alte nume de duhovnici atinși și sfințiți de aripa Sfăntului Duh.