În contextual lumii în care trăim, elevul are nevoie de asocieri, pentru a se integra mai bine. Astfel, Religia / Educația moral-religioasă  este o știință în care interferează: istoria, literatura, muzica, pedagogia, psihologia.

Ea face parte din paleta științelor ce se integrează armonios în Cultura omenirii.

Datele istorice nu lipsesc din viețile sfinților, oferindu-le elevilor sentimentul veridicității în ceea ce spune profesorul lor, posibilitatea integrării într-o anumită epocă istorică, a domniei unui împărat roman sau, dacă este vorba de istoria religioasă a românilor, a unui domnitor, patriarh sau mitropolit.

Modul de predare a cunoștințelor face parte din măiestria pedagogică a profesorului, având în ajutor manualul sau alte auxiliare didactice: planșe, fișe de lucru, jocuri didactice, metode de predare moderne/ interactive, etc.

Pentru modelarea sufletului, cunoașterea psihologiei elevului de către profesor este necesară pentru găsirea de modele adaptate vârstei prezentate prin pilde, povestioare.

Suportul vizual este necesar, ca și cel auditiv. Voi aminti aici, pe lângă “Viețile sfinților”, povestioarele pentru copii ale lui Leon Magdan (“Sfântul Onufrie”, “Povestea Timpului”, “O familie fericită”, etc.), sau filmele de scurt metraj pentru copii: “De șaptezeci de ori câte șapte” (film despre iertare), “Păpușa copilei născută în seara de Crăciun” (film despre dragostea copilului față de mama sa), “Ochelarii fermecați” (film despre realitatea lumii văzută prin altfel de ochelari).

Cărțile în format electronic sunt o modalitate plăcută de învățare prin intermediul calculatorului, alături de profesor. Fascinația imaginilor, a sunetelor          (mă refer la lecțiile în Ael, când un elev a rezolvat corect un test și este răsplătit cu

aplauze sau o melodie) face ca procesul didactic și relaționarea profesor-elev să fie mult mai ușoară.

Desenul apare în creionarea chipurilor sfinților și realizarea unor expoziții de care copiii vor fi foarte mândri. Concursurile de religie actuale au ca teme expunerea unor teme creștine prin desen pentru o mai bună percepere și interiorizare, evitându-se doar memorarea unor date.

Muzica își aduce aportul în preluarea unor teme religioase și redarea lor vocală. Colinda „Nunta din Cana” poate fi învățată la lecția Minunea din Cana Galileei.

Există CD-uri cu colinde sau muzică religioasă, ce vin în ajutorul profesorului, făcând mai plăcută ora.

Corul de copii este o adevărată bucurie pentru auditori la sărbătorile de iarnă sau la serbările școlare.

Muzica aduce bogăția artei și poezia versului, formând armonios personalitatea tânărului și ajutându-l să devină mai sensibil la tot ce este în jur, la suferința aproapelui și înțelegerea realității înconjurătoare. Departe de a deveni o oră în care profesorul doar transmite cunoștințe, se face apel la afectul copilului și implicarea lui în ceea ce învață, având în vedere că religia este o știință axată pe spirit și plan spiritual.[1]

La realizarea idealului educațional al disciplinei Religie converg mai mulți factori care duc la formarea persoanei și personalității religioase a tânărului.

Personalitatea sa va fi în armonie cu cadrul social în care trăiește dacă va cunoaște cât mai multe din ceea ce îl înconjoară, prin diversitatea materiilor de studiu și interdisciplinaritatea realizată cu măiestrie de profesorii săi.

 

[1] Mihaela Panțiru (Alupei), Muzica religioasă în cadrul disciplinei de învățământ Religia ortodoxă la clasele I-VIII. Aportul acesteia în procesul didactic, Iași, 2011, p. 91.

Anunțuri