Mamă

În fiece clipă te caut

Când pașii mei triști

Încearcă să spargă tăcerea

cuvintelor.

 

Sărut țărâna mâinilor tale, MAMĂ,

Și mă închin

La porțile gândului bun

Ce-l ai pentru mine…

 

Tu, mamă,

doar tu

Mai poți înțelege

Că pentru mine

lumea e mare

              și grea.

       (2007)

Sursă: Mamă

Reclame

Poetul

Nicicând

Nu l-am văzut râzând,

Pururi pierdut

și neștiut,

un visător…

Și chiar de-l vezi că te privește,

Să știi că mintea-i rătăcește

Prin alte lumi, preocupat

De-un univers  necercetat…

Poetul pare un străin

Printre ai săi- e un destin…

E punct infim în infinit

Ce strălucește cu putere,

Realitatea îl suprimă

– e al său fiu dezmoștenit…

(Mihaela Panțiru/ Alupei, 1995)