Pen­tru mine ca elev, această oră este un mij­loc de rela­xare și de explo­rare a rea­li­tă­ții sufle­tu­lui, o rea­li­tate mai puțin cunos­cută de majo­ri­ta­tea oamenilor. Doamna pro­fe­soară nu pune accent atât pe memo­ra­rea unor cunoș­tințe, cât pe for­ma­rea noas­tră ca oameni, cu sen­ti­mente de milă și tole­ranță față de semeni, apre­ci­e­rea per­soa­nei de lângă noi, con­cu­rența loială în con­cur­suri sau în viață și pe valo­rile morale: sin­ce­ri­tate, one­s­ti­tate, aju­tor reci­proc, iubire, prietenie. De Paști sau de Cră­ciun mer­gem să-i vedem pe cei aflați în sufe­rință sau pe cei din orfe­li­nate, cântându-le „Hris­tos a înviat!” sau colinde dătă­toare de spe­ranță și încredere. Un om cre­din­cios știe că, ori­cât i-ar fi de greu, Dum­ne­zeu veghează de sus și îl întă­rește sau îi mic­șo­rează povara, dacă este prea grea. El par­ti­cipă la slu­jbe și vor­bește cu Tatăl ceresc în rugă­ciune, povestindu-i neca­zu­rile sau bucu­ri­ile sale, cerându-i sănă­tate, împli­niri spi­ri­tu­ale și tot ceea ce îi este de folos pen­tru mân­tu­i­rea sufle­tu­lui său. Omul cre­din­cios încearcă să mun­cească pen­tru a avea tot ce-i tre­buie în fami­lia lui și pen­tru a ajuta și pe alții. Copiii lui cresc în frica de Dum­ne­zeu, însem­nând dra­gos­tea fiască a unui copil față de părinți și res­pec­ta­rea porun­ci­lor din Deca­log. Aceste porunci repre­zintă mesa­jul lui Dum­ne­zeu către oameni. Ce fel de om este acela care nu-și res­pectă părin­ții, hulește pe Dum­ne­zeu, Care l-a creat, sau depune măr­tu­rie min­ci­noasă împo­triva aproa­pe­lui său ?!… Pen­tru ca lumea de mâine să fie mai bună, lumea are nevoie de ora de reli­gie, unde învă­țăm că cin­stea este o valoare, iar nu corupția… Eu îmi ima­gi­nez o lume minu­nată, în care toți oame­nii să se iubească, să fie pri­e­teni, și să nu se mai întâm­ple nimic rău pe Pământ! Acești elevi care astăzi învață reli­gie, mâine vor da o mână de aju­tor părin­ți­lor și nu-i vor mai lăsa pe stradă…Acești copii de astăzi, mâine vor fi părinți și nu-și vor mai aban­dona copiii! Dați-le o șansă la o edu­ca­ție ade­vă­rată, iar mâine veți culege roadele! În apro­pi­e­rea Paș­te­lui, adre­sez un gând plin de spe­ranță tutu­ror copi­i­lor creș­tini și aș vrea să ne dăm mâna și să for­măm un zid de apă­rare a cre­din­ței în jurul țării noas­tre. Uniți, vom fi mai puternici. Hris­tos a înviat, și nouă în suflete spe­ranță ne-a dat! Alu­pei Teo­dora, Jud. Bacau.

Reclame